Povestea prezintă câteva momente din adolescența lui Ștefan, în jurul anului 1955. Aceasta nu este totuși o poveste despre obstacolele obișnuite pe care le întâlnesc de obicei tinerii atunci când trec de la copilărie la maturitate. Ștefan crește într-un sat din România, județul Tulcea, numit Neatârnarea, termină școala primară, după care trebuie să muncească pentru a-și ajuta familia în timpul comunismului. Ștefan învață să aprecieze lucrurile mici încă de pe atunci, se împrietenește cu animalele pe care le îngrijește și reușește să se descurce în orice situație, oricât de dificilă.
Povestea prezintă satul Giurgeni, Ialomița, în decursul unui weekend, în toamna anului 1956. Deși fuga Veronicăi pare să aibă un impact deosebit asupra celor din jur, totuși, cititorul este provocat prin această poveste să își pună imaginația la încercare pentru a înțelege ce stă în spatele deciziei ei.
În povestea „Viața bunicii mele” avem un personaj principal, Agora. Agora este o tânără de aproximativ 20 de ani, care duce o viață cu multă muncă încă din copilărie. Lucrurile nu se schimbă nici după ce se căsătorește. Momentul culminant și tragic din viața ei este atunci când rămâne văduvă cu doi copii și trebuie să întrețină singură o familie la o vârstă la care unele dintre prietenele ei duc o viață liniștită.
Niște povesti captivante, realiste, din perspectiva unui pacient. Neglijența de sine se dovedește a fi o greșeală imensă în viața unui om. Nimeni nu o să aibă grijă de tine dacă tu nu o faci.
Povestea ne ilustrează suferința prin care trece o fată, personajul principal. Ea și fratele ei rămân în grija bunicii după ce mama lor pleacă sa muncească în altă țară. Anii trec și lucrurile par să fie din ce în ce mai bune, dar fericirea nu durează prea mult, deoarece două evenimente tragice apar în viața ei și a întregii familii.
Povestea ne prezintă drumul Tatianei, mai întâi venirea ei pe lume într-o familie săracă și foarte numeroasă. Copilăria Tatianei este urmată de o adolescență grea și tumultoasă. Ea trebuie să muncească, dar și să își găsească un soț, pentru că tradiția îndeamnă fetele să se căsătorească de tinere.
