1956, toamna

Giurgeni, Ialomița

VINERI

Lăsând un nor de praf în urmă, o căruță trece rapid pe uliță. Constantin, cu mingea la subțiori, săgetează insistent zarea. Vecinul Tache iar a plecat la pescuit fără ei. Bun ar mai fi fost un crap cum numai în Dunăre aici se găsește! Oftează adânc și se întoarce spre nucul din fața porții. 

Leagănul de lemn tronează chiar în fundul curții unde Dănuța și Maria se balansează secate de energie după o dimineață plină de jocuri și râsete. Maria cu norocul ei la 9 pietre și Dănuța cu gura ei pentru care trebuie să fac rost de un lacăt. Fetele au pantaloni dantelați identici făcuți și dăruiți Paștele trecut, de către mama lor. La umbra nucului, într-un cărucior, doarme liniștit Dorel – singurul moment când casa tace. Dorel, ochi de drac… Liniștea zboară printre florile din grădină, face salturi peste cei doi câini tolăniți în mijlocul curții și se ascunde încetișor în aerul rece al odăilor. Dorel, limbă de șarpe…Constantin aleargă spre leagăn, țipând către Maria:

Dănuța, balansându-se încet în leagăn, se încruntă către Constantin: 

• Ho, că trezești dracul ăla și eu nu am grijă de el apoi!
• Las’ că mergem noi cu tătuțu duminică, când pleacă toată lumea la horă, spune împăciuitor Maria.
• Tu crezi că e după tine? Duminica asta se dă film. Toată lumea vrea să se ducă la cămin. Mama a zis deja că eu și Veronica putem să mergem. 

Maria se ridică în picioare, face o piruetă și își netezește costumașul.

Constantin se uită încruntat la ea. Maria zâmbește leneș.

În grădină, Draga Păduraru, puțin adusă de spate, și cu fiica sa cea mai mare, Veronica, muncesc rapid. Fiecare știe ce trebuie să facă. Mami și mami doi. Cele două femei se mișcă în tandem, fără niciun cuvânt, cu priviri sigure și mișcări agile. Soarele dogorește pe umerii lor.

SÂMBĂTĂ

Ioan si Draga Păduraru privesc hora cum șerpuiește în mijlocul căminului cultural. Muzica se aude puternic, iar tinerii îmbrăcați în port popular dansează înflăcărați. Veronica sare în pas de dans, la brațul lui Dumitru. Cei doi părinți se uită unul la celălalt și își zâmbesc.

DUMINICĂ

Nu știe de la cine a auzit^[1] prima dată: Vica, băgăcioasa de pe Principală, prietena ei, Lili, sau chiar Tanti Rodica, care mărșăluiește zilnic prin curtea bisericii, văzând tot ce mișcă. Important este că a auzit și acum trebuie să se grăbească să ajungă acasă cât de repede poate. De ce îmi sunt pantofii atât de grei? De ce nu pot să zbor?

Camera lor cu vedere spre stradă zace neclintită, exact ca la prima oră a dimineții. Maria stă ghemuită pe pragul ușii. Astăzi trebuiau să meargă la cămin să vadă noul film.  Cu Veronica plecată să își facă familia ei, cu ea ce o să se întâmple?